Imago Mundi

La sfârşitul anilor 2000 (să zicem 2007-2008), muzica lui Dimitrie Cantemir era cunoscută mai ales de specialişti şi de un public foarte restrâns, familiarizat cu muzica veche otomană (opera muzicală a lui Cantemir fiind strâns legată de perioada petrecută de acesta la Istanbul, lucrarea sa cea mai importantă, “Cartea ştiintei muzicii”, Kitab-i-musiki, fiind dedicată muzicii laice şi religioase otomane).

Trei ani mai târziu, muzica lui Cantemir se bucură de un interes deosebit din partea publicului, acest trend fiind ascendent – fapt datorat, pe de o parte, manifestărilor culturale din capitala culturală europeană a anului 2010, Istanbul; dar mai ales datorită proiectului cultural condus de unul dintre cei mai redutabili specialişti în muzică veche europeană, Jordi Savall: CD-ul “Istanbul – Dimitrie Cantemir, Cartea ştiinţei muzicii – şi tradiţiile muzicale sefarde şi armene”  lansat în acelaşi an. Interesul pentru muzica lui Cantemir este în creştere şi la nivel naţional, succesul la public al evenimentelor dedicate fiind dublat (şi întărit) de interesul de care se bucură din partea mass-media.

Şi aici fac următoarea observaţie, importantă din punctul meu de vedere: repertoriul cantemirian este abordat aproape exclusiv din perspectiva muzicii otomane (excepţie făcând Jordi Savall care pune opera domnitorului român în contextul mai larg al muzicii armene şi sefarde, construind astfel o punte de legătură cu domeniul său de excelenţă – muzica veche spaniolă). De ce e importantă această observaţie? Pentru că ea conturează unul dintre pilonii proiectului nostru, dedicat lui Cantemir – ne-am propus încă de la început să prezentăm muzica lui Cantemir în contextul creaţiei tradiţionale vechi româneşti.

O altă diferenţă majoră între proiectul Isvor şi repertoriul altor formaţii de muzică veche este cea de perspectivă – Imago Mundi propune o întoarcere muzicală în trecut din perspectiva artistului contemporan. Altfel spus, ceea ce propunem noi merge un pic mai departe – perspectiva din care este construit discursul muzical este aceea a muzicianului zilelor noastre, care nu expune piese de muzeu, ci cântă o muzică vie; este perspectiva omului influenţat de experienţa urbană, care ascultă jazz, rock, muzică clasică sau electronică deopotrivă, dar pentru care bucuria muzicii este întotdeauna motivată de ce simte, şi nu de ce “se poartă”.

Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră

Tot din lunga listă de senzaţii Oau! – am simţit că Imago Mundi punctează, cu acest concert, trecerea într-o nouă etapă. Acum e momentul să mulţumesc public oamenilor extraordinari care mă înconjoară

Oana Mariş este, în primul rând, omul fără de care Imago Mundi n-ar fi putut exista. Oana a reuşit să aducă împreună muzicieni foarte buni, nivelul formaţiei fiind constant în creştere. Ea însăşi un instrumentist excelent, Oana creează, improvizează, interpretează cu aceeaşi pasiune şi inteligenţă cu care reuşeşte să ţină împreună şase artişti pe cât de talentaţi pe atât de diferiţi.

Dacă Oana este inima formaţiei, cu siguranţă Cătălin Ştefănescu este creierul său. Cătălin este arhitectul principal al proiectelor Pilgrims şi Isvor – cea mai mare parte a pieselor Imago Mundi din ultimii ani îl au pe Cătălin în spatele compoziţiei şi aranjamentului muzical. Dacă plecaţi zâmbind de la concertele noastre e foarte posibil ca el să vă fi provocat – Cătălin este relaxat, vesel, talentat şi imprevizibil. Ceea ce, dacă stai să te gândeşti, nu seamănă deloc cu imaginea (clişeu) a unui Doctor în muzică, lector universitar, profesor la Catedra de chitară a UNMB.

Violonist cu un sunet atent construit, dublat de un om de un infinit bun-simţ şi un umor de cea mai fină calitate, Ştefan Barbu emană încredere şi rafinament - pentru că este un profesionist desăvârşit. Adică perfecţionist. Ştefan e tare de tot!

Cel mai proaspăt în formaţie, Adi Buciu îmbogăţeşte muzica Imago Mundi cu sunetul său plin de personalitate, atât de viu şi sensibil. Doctor în muzică şi lector universitar, Adi aduce formaţiei experienţa sa de coordonator al ansamblului Barocker – modul de studiu şi ansamblu permanent al Catedrei de muzică de cameră şi ansambluri de orchestră UNMB.

Cristian Stănoiu este Imago Mundi în forma sa cea mai entuziastă, mai altruistă, mai colorată. Cris este alături de noi încă din 2002, chiar dacă oficial doar din 2009. Proiecţiile sale video, mixate în timp real, completează şi nuanţează mesajul Imago Mundi. Cris este prietenul atent, plin de tact, pozitiv şi energizant

Publicul este o parte importantă din ceea ce suntem, din ceea ce simţim, din ceea ce creem. Aşadar, mi se pare firesc să se regăsească în componenţa Imago Mundi toţi prietenii formaţiei, oameni care ne-au fost alături din clipa în care ne-au descoperit; care ne-au cumpărat albumele, astfel sprijinindu-ne şi motivându-ne să evoluăm; care au vorbit, entuziaşti, despre noi – şi astfel noi prieteni ni s-au putut alătura; care ne fotografiază, ne filmează, ne promovează – ne onorează!

Mulţumesc, Imago Mundi!

Pe scurt, asta simt după concertul de ieri seară. Iar motivele sunt multe.

În primul rând, mulţumiri publicului! Un public atent, cald, receptiv, inteligent, generos cu aplauzele şi implicat activ în promovarea proiectului nostru. Încă o dată, suntem mândri să vă avem alături!

Sonorizarea – excelentă! În caz că nu ştiaţi, Societatea Radio are aparatură de top şi profesionişti care ştiu cum se foloseşte – poate sună a glumă, dar nu e. De multe ori un concert poate fi ratat fix din cauza asta, calitatea sunetului influenţează decisiv starea de spirit atât a celor din sală cât şi a celor de pe scenă.

Mulţumirile noastre speciale merg la:
- Florin Ghenade – care a făcut un set de fotografii de-a dreptul Oau! în timpul repetiţiei generale de sâmbătă
- Octavian Todirut,  Roza Zah – pentru fotografii şi filmuleţe de la concert

Schema clasică – o veste bună, una rea – e depăşită. Nu-mi dau seama dacă sunt două veşti, parcă e doar una. Care are părţile ei bune, dar şi pe cele rele. Sau invers? Nu ştiu, schema asta e potrivită pentru bancuri. În realitate lucrurile nu sunt doar bune sau rele, sunt o groază de nuanţe…

…sau poate ar trebui să spun odată ce aveam de spus.

Pe scurt, Imago Mundi are un nou flautist.

Pe lung, e complicat – pentru că Sorin a fost alături de noi atât ca instrumentist, cât şi ca prieten. Drept pentru care schimbarea lui a fost o decizie greu de luat. Chiar dacă, privind înapoi, era de aşteptat să ajungem aici – deşi niciunul dintre noi n-a făcut mare lucru pentru ca asta să nu se întâmple. A fost o decizie dificilă, chiar dacă rezultatul acestei schimbări duce la partea bună a veştii. Pentru că există şi o parte bună.

Pe scurt, Imago Mundi are un nou flautist.

Pe lung, Adrian Buciu, noul flautist al formaţiei Imago Mundi, este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, Facultatea de Interpretare Instrumentală, secţia Flaut şi Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie muzicală, secţia Dirijat. Din anul 2000 este lector universitar doctor la catedra de muzică de cameră şi orchestră. A susţinut numeroase concerte, ca solist şi dirijor, pe importante scene din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia, Israel, Liban, Tunisia, Ungaria, Croaţia, Elveţia, Germania, Franţa, Norvegia, SUA, Italia. A obţinut Bursa de studii “Erasmus” la Hochschule fur Musik “F. Liszt” Weimar (2002-2003). Este prezent pe numeroase imprimări radio şi tv.

“Furtunile anuntate de Institutul National de Meteorologie nu au facut ca iubitorii muzicii sa lipseasca de la duminicalele concerte ale Palatului Mogosoaia. A fost o noua seară extrem de agreabilă, o călătorie în istorie, o nouă încercare de recuperare a trecutului nostru sonor. Formatia Imago Mundi si-a lansat pe 16 mai, la Palatul Mogosoaia, proiectul Isvor – o incursiune în trecutul muzical al ţării noastre din perspectiva artistului contemporan. Foarte interesantă a fost redarea unor creaţii semnate de Dimitrie Cantemir prin îmbinarea instrumentelor specifice epocii cu instrumente moderne ale muzicii clasice: oboi, vioară, chitară, flaut. Trebuie menţionat că inspiratele aranjamente sunt semnate de Cătălin Ştefănescu. Oboista Oana Mariş, percuţionistul Daniel Ivaşcu, violonistul Ştefan Barbu, flautistul Sorin Neacşu şi chitaristul Cătălin Ştefănescu au creat o atmosferă extraordinară în care au alternat momente de mare virtuozitate, cu cele de un lirism ireal, totul fiind redat cu multă acurateţe, cu multă sensibilitate, cu multă atenţie asupra calităţii sonore. Publicul a aplaudat îndelung şi cu generozitate a fost răsplătit cu nu mai puţin de cinci bisuri.” - scrie Sebastian Crăciun, creatorul şi prezentatorul Stagiunii “Muzica la Palatele Brâncoveneşti”, un proiect aflat acum la a doua ediţie ce se bucură de un veritabil succes de public (sala este luată cu asalt, la propriu, duminică de duminică – şi de fiecare dată se dovedeşte a fi neîncăpătoare.

Mulţumim Sebastian, a fost locul (şi evenimentul) perfect pentru lansarea proiectului Isvor!

Mulţumim tuturor celor prezenţi, aţi fost grozavi!

Oana Ropotan, unul dintre “veteranii” formatiei, a decis sa iasa din Imago Mundi in urma cu aproximativ doua luni. A cantat cu noi din 2002 si pana acum, fiind prezenta pe ambele albume. Ce s-a intamplat? Ei bine, nimic grav – prioritatile sale s-au schimbat. Cred ca e un lucru foarte normal, oamenii se mai schimba.

Asadar, Imago Mundi a trecut intr-o alta etapa odata cu cooptarea lui Stefan Barbu – un violonist foarte bun, invitat sa ni se alature dupa colaborarea excelenta in proiectul Bucharest AV.

Am reusit, dupa o groaza de timp de cand imi tot spun ca “a venit timpul”, sa ma ocup de site-ul Imago Mundi (aici de fata). Vechiul site era depasit si foarte “introvertit”, in sensul ca nu prea stia sa comunice cu oamenii din jur. Blogul de pe blogspot, pe de alta parte, a fost minunat – mai ales datorita faptului ca a fost foarte comod pentru mine sa-l folosesc. Dar existenta lor in paralel era nejustificata – si, daca tot am reusit sa le imbin pe cele doua (de fapt, domeniul .ro cu platforma de blog) am trecut la wordpress, o platforma prietenoasa si mult mai desteapta decat cea de la blogspot.

Sigur, continutul inca nu e in totalitate la zi. Am preluat, pana acum, paginile (si continutul aferent) de pe site-ul flash, precum si articolele de pe blogul vechi, dar mai sunt inca lucruri de pus la punct. Sau, asa cred.

Motiv pentru care va rog sa imi spuneti ce credeti ca lipseste (precum si ce credeti ca e in plus).

After a long time (and a lot of concerts, some of them with Imago Mundi – of course, but also with our other projects: Allegria, Bucharest AV or with Vlaicu Golcea‘s Jazz eScape), we’ve decided to dedicate more time for our first love – Imago Mundi.
I’m talking, obviously, about two of us – meaning Daniel Ivascu and Oana Maris. Needless to say, on the other hand, about the fact that we count on our good friends and coleagues Oana Ropotan, Sorin Neacsu and Catalin Stefanescu.
So, Happy New Year and much more good music in 2008!